sacrul care rascoleshte profanul in vintre

“Cine nu se îngrijeşte de lucrurile mici, va cădea încetul cu încetul în cele mari“

imi spune o persoana apropiata ca obicinuia Steinhardt sa prromoveze, in sensul in care viata la care esti chemat este una activa, voioasa, plina de insistenta in cele lumesti, fiindca lumea pentru tine a fost creata… nu pentru a interveni dumnezeu sa te apere de ea…

Steinhardt obisnuia sa o foloseasca referindu-se la ce presupunea viata la manastire, adica SI sa faci curat, sa tai lemne, sa te preocupi de igiena locului si personala, etc si pe care o mai reflecta folosind si urmatoare povestioara: ‘cica la o manastire, in timp ce 3 calugari se rugau, se intrerupe lumina. 1 continua sa se roage la fel, al 2lea se roaga si mai abitir la dumnezeu, iar al 3lea se duce sa verifice sigurantele. intrebarea era care e mai credincios. si raspunsul era ultimul, pentru ca doar n-o sa astepti sa vina isus din cer sa vada daca sunt sigurantele in regula. -zice ea.

si imi mai zice ca imi trebuie dragoste de viata .. alta imi spune ca imi lipseste patos-ul grecesc.. ma rog, nu s-ar zice daca ma uit in interiorul meu, sau in exterioru creatiilor pe care le-am oferit, dar asta e numai pentru cine stie sa se uite si sa vada…

eu cred ca cele mici sunt singurele care conteaza.. si ca in ele este taina celor mari… ce sade in faptul ca sacrul trebuie cautat acolo unde se rascoleshte si se sulemeneshte el mai bine, adeca chiar in cele profane…

azi am chiulit de la servici cam o jumatate de ora, ora de masa, (sshhh…!) pentru ca am o biserica pe langa sediu si vroiam sa iau o gura de linishte… am intrat si m-am energizat.. m-au invaluit emotii si flash-uri de energie linishtitoare…si mi-am zis. of doamne, de ce nu se poate obtine asa ceva si pe strada, si in cele comune, si in viata de toate zilele, de ce numai aici unde… si dintr-o data m-am oprit. unde ce? a coborat serifu pe pamant si a construit cladirea chiar langa serviciul meu? a pictat el degetele alea ciudate din icoane si fetele alea lungi si posomorate? a lipit el fisii de panza pe pereti pentru a putea da forma rotunda haurilor care se uita la noi dojenitor de sus in jos? aiurea… am vazut biserici contruite… am inspirat praful zidurilor lor in contrustie, si cu praful de biserici in narile memoriei am regandit ca profanarea cu care traim este responsabila de sacralitatea pe care i-o acordam… ca sunt eu si una singura care investesc sacral ceea ce produc in profanul autenticitatii mele de doi bani… si ca nemultumirile mele nu vin din stupida incercare zilnica de a Get a Real Life ci din incapacitatea de a-mi sesiza My Real Human Beautiful Life As It Is…

scuse pt engleza din text.. mi-a scapat, haotic si nepermis de frumos, rapidizand iesirea din text