ecclesia
Scris de lumierre pe 23 martie, 2008
eclectic ma adun langa tine,
ma strang.
- ma inchid in mine si imi ating umarul de tine.
pe nesimtite dam mana unul cu altul.
in inghesuiala aceasta.
- credeam ca sunt singur
dar iti simt rasuflarea in ceafa.
spatiul e stramt,
soferul pune frana brusc,
masinile curg,
accidentele le pun in legatura una cu alta,
ele comunica, comunica.
- am crezut ca vrei sa ma furi,
hotule,
dar eu sunt singur, nu am ceva de furat.
mi-ai intrat in buzunarul gol,
te simt aproape de mine,
lipsit de pace, speriat, atent sa nu te sesizez.
- ne-am imprastiat unii in altii.
la ce sa ne rugam impreuna?
- ne inchidem inapoi in noi insine,
ca sa ne auzim mai bine,
mica biserica mica.
Acest articol a fost publicat pe 23 martie, 2008 la 10:30 am şi e postată la antisocial, poezie. Etichetat: esente ale trairii. Poţi urmări răspunsurile acestei însemnări prin RSS 2.0 feed. Puteti lasă un răspuns, sau trackback from your own site.
