test de matematica singularitatii
Scris de lumierre pe 23 martie, 2008
teoriile ma indeamna sa simt
cum imi sufera integralitatea
fara impartasire,
fara obiect de comparatie.
cum nu ma mai regasesc.
o sa ma divid in sine si mine,
ca sa putem discuta divergent,
o sa incap intr-o singura formula de baza.
ridic singularitatea la patrat
si imi dovedesc puterea.
stau singur in confruntarea interna,
ma contrazic, ma reinventez,
insel logica propriului discurs,
ma tradez pe dinauntru, sarmant,
pentru o nota de farmec intern.
asa, fara dependente,
mi-am gasit in sfarsit puterea de a fi,
nealterat, eu insami, in forta.
Acest articol a fost publicat pe 23 martie, 2008 la 10:33 am şi e postată la antisocial, poezie. Etichetat: perversiunile inerente fiintarii. Poţi urmări răspunsurile acestei însemnări prin RSS 2.0 feed. Puteti lasă un răspuns, sau trackback from your own site.
