zgomotul furibund
Scris de lumierre pe 25 martie, 2008
prinde moartea de capatul sunetului,
arunca-te repede dupa fuga ei in lume.
nu este timp sa te tangui,
se aud zgomotele veseliei nebune,
mustele au innebunit vacile,
copitele lor arunca noroiul in spate,
la multi metri inapoia lor,
in strada,
unde trecatorul isi asteapta linistitpiuitul verde al semaforului.
poti trece.
trecerea e doar o fuga de sine.
Acest articol a fost publicat pe 25 martie, 2008 la 10:41 pm şi e postată la antisocial, poezie. Etichetat: esente ale trairii. Poţi urmări răspunsurile acestei însemnări prin RSS 2.0 feed. Puteti lasă un răspuns, sau trackback from your own site.
