fericirea si suferinta

revin si astazi, ma macina

fericirea pare a fi un fel de molima in care existenta normala, neantica, a omului, este tulburata de tot felul de influente inselatoare a tot felul de clisme

iata, clisma muzicala

oare nu ne simtim mai curati, zicem noi, daca aducem undele creierului la o aceeasi stare creand in exteriorul nostru un mediu impregnat de unde si vibratii muzicale care ocupa spatiul in mod complet, aproape totalitar, nemaipermitand nici o diferenta, nici un alt zgomot, nici un alt timbru, nici un alt ritm decat cel insistent si voi manifestat? cat de stupid sa fii sa umbli cu mp3 playerele pe cap, sa iti aplici tie insasi un asemenea tratament de spalare pe creier, nu numai ca fara sa te impotrivesti, dar de buna voie plasandu-te in mijlocul unor asemenea muzici.. la fel de bine se intampla si cand cauti sa te contopesti cu natura, sunt aceleasi zgomote de o anumita factura pe care vrei sa le auzi in mod unilateral, fara alta interventie, fara alt deranjament…

-

aparent fara legatura cu cele de sus, marturisesc ca sunt oarecum intr-o stare de soc.

ma uimeste pana la furie incontrolabilitatea si nepasarea concetatenilor mei, de parca ar exista un animal diavolesc in sufletul lor, oarecum verde amarui. devine inexplicabil nici macar prin egoismul lor. este o intentionalitate a raului care le iese, pe gura, pe nas, prin pori, peste tot.