ce detest

detest cand oamenii si oamenii cand:

- nu au habar de ce vor in viata si tocmai de aceea se identifica cu obiectivele altora (de cele mai multe ori, cele de la locul de munca)

- li se pare ca jobul lor este ceea ce ii defineste, doar pentru ca acesta le da un sens si o coerenta existentiala

- au o loialitate tampa fata de sefi si patroni

- nu inteleg competitia ca pe un dusman al dezvoltarii lor ci ca pe un aliat

- isi vad interesele intr-un sens ingust, egoist si pe termen pe scurt, fiind de aceea incapabili de a emite judecati profunde despre lume si viata, si implicit incapabili de a le trai

- discuta enorm despre metodele de a face a face un lucru, fie din credinta fundamentalista ca numai unele metode (ale lor) sunt cele care duc la rezultatele asteptate, fie din convingerea iluzorie ca numai rezultatele alea dorite pot si trebuie realizate, fie din convingerea eronata ca muncind mult pe metoda scazi riscul de a descoperi demersurile eficiente si ineficiente in practica, dar de cele mai multe ori deoarece pur si simplu nu exista un rezultat care sa nasca in mintile lor intrebari si contorsionari existentiale, insa metoda, puterea de a face, cunostinta de a sti, da, asta constituie ceva care ne apartine, nu conteaza ca nu stim ce sa facem cu asta, noi suntem “destepti” ca putem, si e suficient

- incearca sa identifice greseli de comportament sau atitudine la alti oameni si sa ii convinga sa “grow up”, “change”, “mearga la cursuri de dezvoltare personale”, “duca la psiholog”, nefiind in stare sa se bucure de diferente care constituie farmecul personal al fiecaruia, nefiind in stare sa isi doreasca altceva in jur decat un alterego care sa il confirme si atat

- ascund greselile proprii fie invinovatindu-i pe altii, fie dand vina pe mijloacele care l-au impiedicat, fara sa fie in puterea de a isi stapini eu-l care e cu atat mai grandios cu cat e mai uman

- nu asculta la celalalt, nu inteleg nimic din ce li se comunica in fel si chip, au un filtru personal care nu poate admie ceva nu rezoneaza cu ceva interiorizat deja

- sunt rai

- sunt rai si nu ascund asta

- sunt rai si nu ascund asta si nu fac nimic sa nu mai fie rai cu ceilalti

- nu le pasa de consecintele actelor lor, si nu incearca sa se gandeasca la ele pornind de la zero

- nu admit ca imperfectiunea lor si incapacitatea de a fi perfecti este ceea ce ii defineste (atat de frumos)

- nu inteleg ca fara ceilalti ar fi shit

- nu admit ca pot gresi chiar si acolo unde stiu sigur sigur ca sunt infailibili

- isi inchipuie ca frustrarile lor (pentru ca nu obtin lucruri care oricum nu li se cuvin) ii indreptatesc la ceva

- nu isi inchipuie ca frustrarile lor (pentru ca nu obtin lucruri la care erau indreptati) trebuie sa sublimeze in interior lor, fie in furie, fie in activism politic, fie in civism, fie in sport, fie in caritate si altruist… in ceva.

- sunt neatenti cu sensibilitatile celorlalti si ii obliga sa se “abrutizeze” pentru a fi “om deplin”

…

[va continua]