Albi si Mou
motto: “Life isn’t about finding yourself. Life is about creating yourself.”
Descoperirile lui Albi alaturi de calutul Mou
Pe cand Albi era plecata dupa flori, regasindu-si rezistenta la frustrarile calutsului mou, acesta din urma se delecta nervos pe pajiste cu cateva resturi de iarba uscata, arse de soare. Dar ce nevoie am eu de prieteni care nu se sinchisesc sa se uite la mine in blog, se intreba inciudat in barba calutsul mou… mai ales cand sunt atat de flusturatici ca albi.. toata ziua zboara din floare in floare… nu tu responsabilitati, nu tu statornicie, nu tu tacere respectuoasa, nu.. ea nu si nu… toata ziua bazz bazz bazzz de nu mai poate calu’ nici sa doarma linistit!!
Si zicand aste, mai de-te odata cu copita din dreapta spate, nervos, in pamant. Cand colo, ce sa vezi? Cum de-te cu copita in pamant… cum se deschise o trapa ascunsa, ca o mica gaura neagra…. Ei, dar ce-o fi gasit calutsul mou?? Nici nu se intreba bine ce se intampla, ca bazz, aparu si Albi in zbor… Ce-i acolo? Ce-i acolo??? Ce intuneric e!! Zise ea scarbita si stramba din nas….
(to be continued)
Iar calutul mou ii raspunse: ,,e intuneric dar vine o miasma ca de flori de acolo, sau ma insel?” Albi se infipse cu piciorusele pe marginea micii vagauni si trase aer in pieptul ei pufos, de i se zbarlira antenutele in cap.,,Clar!” striga ea si se si repezi sa inter in gaura. Calutul mou o prinse cat putu de delicat de aripi si o trase inapoi. ,,Nu fara o cercetare atenta inainte!” Si scoase din trusa sa de spionaj amator un fel de oglinda-spatula ca aceea folosita de dentisti si o introduse in gaura. Apoi, ajutat de un sistem complex de oglinzi si un aparat special, proiecta pe batista sa, intinsa intre doua papadii, imagini din interior: intai o petrecere nevinovata de cartite, peste care spatula-oglinda trecu repede. Apoi un canal subteran pustiu si intunecat. Iar la urma, surpriza cea mare care o facu pe Albi sa strige a stupoare. Pe batista se proiectau lucruri de necrezut. : o fabrica subterana de arme, apartinand unei colonii de viespi! Mirosul florilor care o ispitise pe albi s-a dovedit a veni de la acele flori din paginile National Geographic care erau aici folosite pe baza de combustibil. Micile lor petale erau smulse de mainile unei maimute tinuta intr-o cusca si bicuita pe spinare de niste viespi cu cizme pintenate. Petalele cadeau intr-un imens cazan acoperit care producea aburi ce puneau in miscare intreg mecanismul. Armele se fabricau din coceni de brad si scaieti care erau taiati si combinati pentru a da nastere la cele mai ghimpoase proiectile pe care le vazuse Albi vreodata. Dar nimic nu o impresiona mai mult pe Albi decat momentul cand observa, lipit pe un perete din fabrica secreta, un mare plan de atac al tarisoarei Albinilor ! Micuta noastra prietena isi stranse pumnii ca niste ciocanele si dand un strigat de apas aruncat in lupta se repezi spre gaura dar calutul mou o opri si de asta data….
(va urma)
“stai” mai zise odata, acum incetisor, la urechea lui Albi… trebuie sa ne pregatim.. trebuie sa ii anuntam… trebuie sa faem si noi un plan.. poate?.. si se opri un pic cu privirea in zare… poate ar fi bine sa le dam o lectie pe viata viespilor astora. Auzi tu, vor sa atac stupul dandu-se drept Albine!! Nu faci nimic daca intri singura acolo.. tu o sa mori si ele o sa-si continue planul de atac! Trebuie sa ne intoarcem degraba la stup. Trebuie sa facem un plan al nostru!
Uite, zise Mou si intinse un fir din coama sa care ii flutura in vant.. Urca-te pe firul acesta si te voi duce ca gandul si ca vantul la Stup! Zis si facut.. Albi se prinse bine de firul din coama calutsului si acesta nici nu astepta bine sa ajunga Albi pe fir ca o si zbughi la goana. Intr-adevar, atat de repede mergea ca Albi nici nu mai putea tine ochii deschisi. Credem ca ii era si un pic de frica, dar oricum ea nu ar recunoaste asta.. de aceea nici Calutsul Mou nu o mai intreba nimic. Acesta isi zambea tacut in copite si zbura usor usor usor … pana cand ajunse la Stup. Dar aici, mare ii fu mirarea cand vazu ca….
(to be continued)
