“un lucru e pe deplin al nostru
atunci când e obiect de bucurie pentru noi;
lucrurile care nu ne plac sunt pentru noi o povară,
de care am vrea să scăpăm cât mai repede,
sau nu sunt utile”
‘realizarea frumuseţii’, rabindranath tagore

“omul trebuie să-şi cunoască cuprinsul fiinţei lui, locul lui în nemărginire; el trebuie să ştie că oricât de mult s-ar trudi, nu va putea niciodată să-şi producă prin sine miere, în fagurii stupului său, ci în afară de pereţii acestuia trebuie să caute ce-i trebuie pentru viaţă; el trebuie să înţeleagă: când omul se desface de atingerea cu infinitul, dătătoare de viaţă şi purificatoare, şi-şi caută în sine însuşi hrana şi tămăduirea, atunci cade în nebunie, se sfâşie în zdrenţe şi îşi mănâncă propria carne.”

‘legătura insului cu universul’, rabindranath tagore

“omul se desăvârşeşte, îşi ajunge expresia supremă, când sufletul lui se recunoaşte
în infinit, a cărui proprie fiinţă este”

‘conştiinţa sufletului’, rabindranath tagore 

“răul nu poate dura pentru că e în conflict cu marele tot – el e corectat în fiecare clipă de totalitatea lucrurilor; răul nu poate să oprească viaţa în cursul ei”

‘problema răului’, rabindranath tagore

“durerea, care e sentimentul mărginirii noastre, nu e ceva consistent în viaţa noastră;  învăţătura cea mai de seamă pe care o poate trage omul din viaşţă nu e aceea că durerea există îndeosebi în lume, ci aceea că e în puterea lui s-o întoarcă în bine!”

 ‘problema răului’, rabindranath tagore 

“la un pol al fiinţei mele eu sunt una cu arborii şi cu petrele”

‘problema eului’, rabindranath tagore

“un lucru e pe deplin al nostru atunci când e obiect de bucurie pentru noi; lucrurile care nu ne plac sunt pentru noi o povară, de care am vrea să scăpăm cât mai repede, sau nu sunt utile”

‘realizarea frumuseţii’, rabindranath tagore